Monolaurin: De ce să suplimentezi cu acest antimicrobian natural?

Monolaurina este o grăsime care se găsește în laptele matern, unde pare să joace un rol ca antiseptic natural. De asemenea, se găsește în ulei de nucă de cocos și poate fi, de asemenea, format în corpul uman din acidul lauric, care de obicei compune aproximativ 50% din grăsimea prezentă în uleiul de cocos.

Monolaurina, cunoscută și sub denumirea de gliceril monolaurat sau laurat de gliceril este, de asemenea, disponibilă ca supliment alimentar. Proprietățile sale anti-infecțioase sunt cunoscute de peste 50 de ani, dar a existat o serie de studii recente privind efectele sale antivirale și antibacteriene.

Efectele antimicrobiene naturale ale monolaurinei

Mulți viruși, precum și bacterii și protozoare (paraziți), sunt învelite de o membrană protectoare compusă din substanțe grase (lipide). Cercetările actuale indică faptul că monolaurina distruge acești agenți patogeni prin dizolvarea lipidelor din învelișul gras care înconjoară organismele. Cu alte cuvinte, Monolaurina dezintegrează practic scutul protector al organismului, determinându-l să fie ușor distrus de sistemul imunitar. 

Studii recente arată, de asemenea, că monolaurina are un alt mecanism în uciderea unor bacterii prin interferarea cu capacitatea bacteriilor de a interacționa cu celulele pe care încearcă să le infecteze.

Monolaurina ucide sau inactivează, de asemenea, o serie de ciuperci, drojdii și protozoare, inclusiv Candida albicans, mai multe specii de pecingine și Giardia lamblia.

Monolaurina inhibă și distruge biofilmul

Biofilmul se referă la o matrice subțire, lipicioasă de bacterii sau drojdii strâns împachetate împreună, care aderă la suprafețe, inclusiv mucoasa intestinului subțire. În general, drojdia și bacteriile care formează biofilm sunt adesea dificil de scăpat. Practic, aceste organisme formează biofilmul atunci când sunt amenințate. Este un mecanism de supraviețuire și este unul dintre principalii factori care duc la rezistența organismului la un antibiotic. Este ca și cum ar forma o baricadă pentru a se proteja. Este unul dintre motivele pentru care, atunci când drojdia sau bacteriile cresc în intestinul subțire, așa cum se întâmplă în SIBO (supraaglomerarea bacteriană intestinală subțire), antibioticele nu rezolvă cu adevărat problema. Bacteriile formează biofilmul și așteaptă până când mediul este curat de antibiotice și este sigur pentru ca acestea să crească din nou. Monolaurina s-a dovedit a fi foarte eficientă în dizolvarea matricei biofilmului expunând bacteriile sau drojdia la factorii naturali care mențin intestinul subțire relativ liber de microbi. 

Bacteriile care formează biofilm și drojdia care cresc în intestine sunt de obicei asociate cu gaze semnificative și balonare. Deși nu există studii clinice, dacă acest efect al monolaurinei este la fel de eficient în corpul nostru ca și în modelele experimentale, ar fi o descoperire semnificativă. 

Monolaurina exercită o acțiune semnificativă împotriva Candida Albicans

Candida albicans este un locuitor normal în corpul uman. Un studiu recent din 2018 (Biol Pharm Bull. 2018; 41:1299-1302) a evidențiat activitatea antifungică a monolaurinei împotriva biofilmelor Candida albicans la șoareci prin utilizarea unei forme proiectate de C. albicans care afișează fluorescență (strălucitoare) sub lumina potrivită. Activitatea antifungică a monolaurinei a fost determinată prin compararea șoarecilor tratați cu un placebo, monolaurină sau un medicament antifungic (nistatină). Rezultatele au arătat că tratamentele topice orale cu monolaurină au fost aproape la fel de eficiente ca nistatina și au exercitat un efect semnificativ în capacitatea C. albicans de a forma biofilm. Concluzia studiului spune totul „Analiza generală de microbiologie a probelor de limbă ex-vivo a confirmat eficacitatea monolaurinei ca agent terapeutic antifungic puternic”.

Efectele clinice ale monolaurinei au fost evaluate la femeile cu infecții vaginale datorate C. albicans sau bacteriei Gardnerella vaginalis (Antimicrob Agents Chemother. 2010; 54:597-601). Infecțiile vaginale datorate acestor organisme sunt destul de frecvente, multe devenind cronice sau recurente. Deoarece monolaurina exercită activitate împotriva ambelor organisme, a fost conceput un studiu randomizat, dublu-orb, pentru a investiga efectele monolaurinei asupra microflorei vaginale. Femeile autoadministrează geluri intravaginale care conțin 0%, 0,5% sau 5% monolaurină la fiecare 12 ore timp de 2 zile. Tampoanele vaginale au fost colectate înainte și imediat după prima administrare a gelului și la 12 ore după administrarea finală a gelului. Tampoanele au fost testate pentru Lactobacillus, Candida, G. vaginalis. Monolaurina nu a avut efect asupra pH-ului vaginal, dar a fost eficace în reducerea semnificativă atât a Candida cât și a G. vaginalis fără a afecta concentrațiile vaginale de Lactobacillus.

Aceste două studii menționate mai sus sunt semnificative din mai multe motive, cel mai important arată că efectele antimicrobiene pe care monolaurina le produce în studiile pe celule și eprubete sunt traduse în studii la animale și oameni. Dacă acest lucru este valabil pentru toate microorganismele împotriva cărora monolaurina prezintă activitate, în special pentru viruși, atunci monolaurina ar fi un avans medical semnificativ.

Doza recomandată de monolaurină: 

Recomandarea generală cu monolaurină ca supliment alimentar este să începeți cu 750 mg de monolaurină de două până la trei ori pe zi timp de o săptămână, apoi creșteți doza la 1.500 mg de două-trei ori pe zi pentru încă o săptămână. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 3.000 mg de două până la trei ori pe zi. În general, utilizarea este întreruptă atunci când nu mai există o nevoie evidentă.

Monolaurina este sigură?

Monolaurina este în general recunoscută ca fiind sigură (GRAS) de către Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA). De fapt, este utilizat într-o doză relativ mare în hrana animalelor ca antimicrobian natural. Interesant este că își economisește efectul antimicrobian asupra bacteriilor gastrointestinale importante care promovează sănătatea. Deși aparent foarte sigur, totuși monolaurina trebuie evitată în timpul sarcinii și alăptării din cauza lipsei datelor de siguranță.